-
Praznice Imparatesti
- Botezul Domnului
- Intampinarea Domnului
- Schimbarea la fata a Domnului
- Calendar Ortodox
- Biblia
- Sf.Liturghie
- Vietile Sfintilor
- Rugaciuni
- Relatia cu Dumnezeu
- Dictionar religios
- Istoria Bisericii
|
Sfanta Liturghie
In Biserica Ortodoxa, savarsirea Sfintei Taine a Euharistiei - numita Mesa in Biserica latina - este desemnata sub numele de "dumnezeiasca Liturghie". Savarsirea acestei Taine are in primul rand un caracter duminical, caci, pe de-o parte, in Biserica Ortodoxa duminica si-a pastrat caracterul de celebrare saptamanala a Invierii, iar, pe de alta parte, dumnezeiasca Liturghie nu este centrata numai pe moartea jertfelnica a lui Hristos pe cruce, ci si asupra reactualizarii sacramentale a intregii Taine a mantuirii si, in chip deosebit, asupra Invierii.
Datorita acestui fapt, dumnezeiasca Liturghie are un caracter ssentialmente festiv. Cum in decursul vremurilor, sarbatorile sfintilor s-au inmultit si au fost asimilate intr-o oarecare masura duminicii (deoarece sfintii se impartasesc in cer de slava lui Hristos Cel inviat), dumnezeiasca Liturghie poate fi savarsita acum aproape in toate zilele anului. Ea nu se savarseste totusi in zilele care au o puternica semnificatie penitentiala, cum sunt zilele de peste saptamana din Postul Mare (de luni pana vineri), zilele din Saptamana Patimilor (exceptand Joia Mare) si anumite zile din ajunul marilor sarbatori.
Sfanta Liturghie - comemorare istorica
In perioada primelor trei secole ale istoriei crestine nu existau texte fixe ale Sfintei Liturghii. Episcopul slujitor improviza, urmand o schema traditionala, identica in esenta sa in intreaga Biserica. Totusi, in mod treptat, in principalele centre ale crestinismului a aparut obiceiul de a se consemna in scris unele dintre aceste anaforale (sau canoane euharistice) improvizate, iar aceste texte au dat nastere marilor traditii liturgice ale Bisericii, indeosebi a celor din Roma, din Alexandria, din Ierusalim, apoi a celei din Constantinopol, oras care - in calitate de noua capitala a imperiului roman - a primit rangul al doilea, dupa Roma.
In Biserica Ortodoxa sunt folosite astazi trei liturghii: cea a Sfantului Ioan Gura de Aur, cea a Sfantului Vasile cel Mare si cea a Sfantului Iacob, fratele Domnului. Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur este, fara indoiala, o veche liturghie originara din Antiohia, retusata de catre acest sfant, care a introdus-o la Constantinopol, pe cand era episcop al orasului. Liturghia Sfantului Vasile a fost compusa de catre acesta pe baza vechii liturghii din Capadocia, care provenea ea insasi din Antiohia. Liturghia Sfantului Iacob este legata de traditia crestina din Ierusalim.
Pana in secolul XI, Liturghia Sfantului Vasile era folosita de obicei in sfera de influenta a Constantinopolului. Cea a Sfantului Ioan Gura de Aur, mai scurta, era doar un text de sprijin. Dar aceasta s-a impus in cele din urma ca text comun al Sfintei Liturghii. Cea a Sfantului Vasile nu mai este folosita decat de zece ori pe an, in cele cinci duminici din Postul Mare, in Joia si Sambata Patimilor, in ajunul Craciunului si al Bobotezei si la 1 ianuarie, la sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare. Liturghia Sfantului Iacob mai este inca savarsita in Bisericile grecesti la 23 octombrie, la sarbatoarea Sfantului Iacob, intaiul episcop al Ierusalimului.
Miercurile si vinerile din Postul Mare, cand Sfanta Liturghie nu poate avea loc, se savarseste Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, care este o simpla slujba de impartasire, inclusa in slujba vecerniei, cand se impart credinciosilor prezenti Sfintele Daruri sfintite dinainte (este sensul cuvintelor "mai inainte sfintite") in timpul unei Sfinte Liturgh
In Biserica Ortodoxa, savarsirea Sfintei Taine a Euharistiei - numita Mesa in Biserica latina - este desemnata sub numele de "dumnezeiasca Liturghie". Savarsirea acestei Taine are in primul rand un caracter duminical, caci, pe de-o parte, in Biserica Ortodoxa duminica si-a pastrat caracterul de celebrare saptamanala a Invierii, iar, pe de alta parte, dumnezeiasca Liturghie nu este centrata numai pe moartea jertfelnica a lui Hristos pe cruce, ci si asupra reactualizarii sacramentale a intregii Taine a mantuirii si, in chip deosebit, asupra Invierii.
Datorita acestui fapt, dumnezeiasca Liturghie are un caracter ssentialmente festiv. Cum in decursul vremurilor, sarbatorile sfintilor s-au inmultit si au fost asimilate intr-o oarecare masura duminicii (deoarece sfintii se impartasesc in cer de slava lui Hristos Cel inviat), dumnezeiasca Liturghie poate fi savarsita acum aproape in toate zilele anului. Ea nu se savarseste totusi in zilele care au o puternica semnificatie penitentiala, cum sunt zilele de peste saptamana din Postul Mare (de luni pana vineri), zilele din Saptamana Patimilor (exceptand Joia Mare) si anumite zile din ajunul marilor sarbatori.
Sfanta Liturghie - comemorare istorica
In perioada primelor trei secole ale istoriei crestine nu existau texte fixe ale Sfintei Liturghii. Episcopul slujitor improviza, urmand o schema traditionala, identica in esenta sa in intreaga Biserica. Totusi, in mod treptat, in principalele centre ale crestinismului a aparut obiceiul de a se consemna in scris unele dintre aceste anaforale (sau canoane euharistice) improvizate, iar aceste texte au dat nastere marilor traditii liturgice ale Bisericii, indeosebi a celor din Roma, din Alexandria, din Ierusalim, apoi a celei din Constantinopol, oras care - in calitate de noua capitala a imperiului roman - a primit rangul al doilea, dupa Roma.
In Biserica Ortodoxa sunt folosite astazi trei liturghii: cea a Sfantului Ioan Gura de Aur, cea a Sfantului Vasile cel Mare si cea a Sfantului Iacob, fratele Domnului. Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur este, fara indoiala, o veche liturghie originara din Antiohia, retusata de catre acest sfant, care a introdus-o la Constantinopol, pe cand era episcop al orasului. Liturghia Sfantului Vasile a fost compusa de catre acesta pe baza vechii liturghii din Capadocia, care provenea ea insasi din Antiohia. Liturghia Sfantului Iacob este legata de traditia crestina din Ierusalim.
Pana in secolul XI, Liturghia Sfantului Vasile era folosita de obicei in sfera de influenta a Constantinopolului. Cea a Sfantului Ioan Gura de Aur, mai scurta, era doar un text de sprijin. Dar aceasta s-a impus in cele din urma ca text comun al Sfintei Liturghii. Cea a Sfantului Vasile nu mai este folosita decat de zece ori pe an, in cele cinci duminici din Postul Mare, in Joia si Sambata Patimilor, in ajunul Craciunului si al Bobotezei si la 1 ianuarie, la sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare. Liturghia Sfantului Iacob mai este inca savarsita in Bisericile grecesti la 23 octombrie, la sarbatoarea Sfantului Iacob, intaiul episcop al Ierusalimului.
Miercurile si vinerile din Postul Mare, cand Sfanta Liturghie nu poate avea loc, se savarseste Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, care este o simpla slujba de impartasire, inclusa in slujba vecerniei, cand se impart credinciosilor prezenti Sfintele Daruri sfintite dinainte (este sensul cuvintelor "mai inainte sfintite") in timpul unei Sfinte Liturghii.
|
Galerie foto
.
|